EXCLUSIV! Nora Deneș spune lucrurilor pe nume, într-un interviu savuros: „Never-ever nu pupă România, Eurovision, aici! M-aș cam foarte mira…”

Nora Deneș este un mare muzician, cu o voce spectaculoasă, într-o armonie perfectă cu vioara - instrumentul ei de suflet. O cunoașteți cu siguranță de la Vocea României 2015, unde a făcut parte din echipa lui Smiley și a ajuns până în semifinală.

0
300

Pe Nora am cunoscut-o datorită concursului Eurovision România 2015, unde am avut amândoi melodii înscrise. Este o persoană foarte pozitivă și o mamă extrem de dedicată. Fiul ei Anakin este un băiat foarte inteligent, educat foarte frumos de către Nora, cei doi având o relație cu totul specială.
Mi-am dorit mult să îi iau un interviu Norei, prin care să vă arăt și vouă, cât de minunată e. Sper că am reușit…

1. Bună Nora. Știu că provii dintr-o familie cu tradiție în muzică. Spune-mi, te rog, cum ai început să cânți?

Salut! Da, așa este! Mama mea a fost profesor de teorie muzicală și tata profesor de vioară, iar eu am început studiul viorii și al pianului în paralel, de la vârsta de 4 ani. Sora mea, având 6 ani pe atunci, cânta deja la pian. Cu vocea am început și mai devreme, pe la 2-3 anișori – cântam la gradi în spectacole, cântăm orice auzeam în casă, pentru că la noi mereu era ’’deschisă’’ o sursă muzicală, fie radio, fie un vinyl sau o casetă. Ce să mai zic de serile când ne adunăm toți 4 și făceam muzică de cameră. Ai mei au descoperit auzul meu absolut de pe la 3 ani și îți dai seama că automat am început studiul aprofundat al muzicii. Eu, înafară vocii, sunt poliinstrumentist, cânt la: vioară, pian, chitară, ukulele, viola, trompeta, violoncel, blockflote și instrumente de percuție!

2. Te-ai fi văzut făcând și altceva în afară de muzică? Dacă da, ce drum ți-ai fi ales?

Da, sunt pasionată de limbile străine – aș fi putut fi un excelent ghid sau traducător, ador să imit voci și să joc scenete – aș fi putut fi regizor de film sau actor (dovadă videoclipurile pe care le-am regizat și scris până acum), sunt mega pasionată de medicină – aș fi dorit să fiu medic veterinar, sau medic ORL și iubesc dreptatea, adevărul și sinceritatea, fiind o persoană dintr-o bucată, care spune ce gândește – aș fi putut fi un bun avocat sau aș fi putut îmbrățișa o carieră militară sau de detectiv particular. Toate astea îmi plac mult!

3. Știu că ai avut o educație foarte riguroasă, iar tu îmi pari o tipă nonconformistă, din toate punctele de vedere. Așa ai fost mereu?

Da! Mereu am fost nonconformistă, mereu am fost o ’’ciudată, nebună’’ în ochii colegilor mei de clasă, mereu am vrut să schimb ceva în bine în jurul meu, mereu am fost șefa clasei, mereu am fost open-minded, chiar dacă sunt din 1982 și am prins 7 ani de comunism! Mama mi-a dat o educație spartană, rupea paginile din caiete la o literă greșită și nu acceptă note mai mici de nota 9! Premiile întâi cu coronița din clasele I-XII, media 9,93 pe anii de liceu, media 9,70 la BAC și faptul că am fost șefă de promoție la vioară la facultate (nu am avut restanțe în viața vieții mele, ba din contră, am primit bursa de merit 5 ani de zile din partea Academiei Gheorghe Dima din Cluj pentru rezultate excepționale), se completează savuros cu temperamentul meu sangvinic, cu caracterul șucar-glumeț-golănesc, care îmi vin mănușa! Eu reprezint o sumă de contraste și tocmai datorită acestei dualități (sunt nativă în zodia Gemeni), sunt extrem de creativă, găsesc muzica în ciripitul păsărilor și a claxoanele din trafic, pot să mă adaptez rapid unei situații noi, mă împrietenesc ușor cu străinii, pot fi mamă și tată pentru fiul meu, în același timp (sunt divorțată), etc.! Cu toate că am tatuaje, păr scurt și vopsit, am prieteni din toate mediile și păturile sociale, sunt o tipă echilibrată, care nu a fumat sau băut cafea niciodată! Și da, chiar dacă am carnet de șofer de la 18 ani, nu am mașină, refuz să conduc în România și umblu pe jos! Asta-s eu! Pam-pam!

CITEȘTE ȘI: Redescoperă Iubirea prin ochii Danei Nălbaru. Primul episod: „Uitarea”

4. Ești profesoară de vioară la Colegiul de Arte din Baia Mare. Cum se împacă firea ta nonconformistă, cu elevii adolescenți, aflați la vârsta rebeliunii?

Haha! Exact cum spuneam mai sus, mă adaptez rapid unei situații noi, cu veselie și zâmbete, deci orice provocare în profesie sau viața de zi cu zi, este pentru mine o mare bucurie și un prilej de a găsi soluții. Eu nu sunt o profesoară pentru copiii mei, eu sunt o prietenă, cu care împărtășesc cele mai intime trăiri și gânduri! Sunt o carte deschisă pentru ei, lucru care le conferă maximă încredere și siguranță, așa că, fie în clasa I sau a XII-a, atmosfera de la ora mea, este una relaxată, familiară. Eu mă tutuiesc cu copiii mei, discutăm probleme diverse foarte deschis, deci firea mea ’’open’’, într-o societate anchilozată în ’’tradiționalul mioritic’’, este ca o gură de aer pentru copii. Eu construiesc o relație cu copiii mei, nu combin niciodată profesionalul cu personalul, așa că dacă iei la mine la ora nota 3 sau 10, tot mergem la înghețată și ne ’’tragem’’ un selfie, fără resentimente! Mulți mă roagă să le fiu mamă, mulți îmi spun că nu discuta acasă ce discută cu mine, colegii din clasa lui Anakin m-au desemnat în unanimitate ca fiind cea mai cool mamă, mă salută pe coridoare cu jovialitate și cei mai rebeli băieți de liceu, care nu îmi sunt elevi, unii îmi dau add pe Facebook. Să știi că nu numai firea mea lejeră atrage copiii, ci și vestimentația mea și atitudinea mea – eu sunt mereu în tricou cu tatuajele la vedere, în jeans și ’’trend-setter’’ cu frezele mele fresh (ba dreaduri turcoaz, ba hair-paint), deci nu fac parte nici pe departe din atmosfera academică cu tocuri-poșete-fuste-sacouri a Colegiului de Arte Baia Mare! Eu sunt percepută ca artistul de la Vocea României, care dă sfaturi muzicale educative.

5. Cum vezi dragostea între doi artiști, având în vedere că amândoi sunt firi boeme? Crezi că un artist are nevoie de un partener mai pragmatic, pentru a fi fericit?

Hmm! Este discutabil, ține de educația și percepția fiecăruia în parte, cred! Eu am fost mereu atrasă de artiștii rebeli și golani, aproape mitocani, pentru că mă completează, eu fiind totuși foarte ordonată și organizată în ceea ce mă privește. Pot spune că am fost și fericită dar și nefericită în relația cu artiștii! Depinde de om. Eu, chiar dacă sunt rănită, insist, adică, vreau să îmi demonstrez mie cumva, ca o relație cu un artist la fel de nebun ca mine, poate să fie constructivă și fericită. Până dau iar cu capul! Am și perioade lungi de solo, când nu am nevoie de nimeni să fiu fericită – îmi ajung Anakin și Dada. Eu sunt băiețoasă, în genere îmi place să-mi vânez partenerul, nu suport siropul, ciocolata și florile, romanțele sub clar de lună – bărbatul care îndrăznește să îmi facă curte, este mort din start! Eu sunt un fel de Cheloo feminin, chiar mă identific cu Cheloo în multe aspecte! Dacă vrei să fii bărbatul meu, eu trebuie să te găsesc, să te vânez și să te supun. Hai că glumim! Sunt foarte loială într-o relație, pun totul pe masă, sunt sinceră și consider imperativă și obligatorie egalitatea partenerilor, unde amândoi trebuie să pună umărul. Trebuie să avem multe lucruri în comun, să avem ce vorbi, să putem juca șah, ping-pong, să cântăm împreună, să ne completăm artistic, să putem dezbate orice subiect, după o partidă kinky-smart de amor. Oricum, un lucru este cert: nu mă văd cu un tip timid, academician doctor docent, tocilar, care stă 16 ore la birou, care e ’’măritat’’ cu jobul, care nu știe să danseze, sau să flirteze, sau să schimbe singur o roată sau un bec. Cred că aș face mișto de el, până la epuizare!

6. Fiul tău Anakin îți calcă pe urme și aveți o relație specială, din câte am observat. Cum decurge o zi din viața de mamă a Norei Deneș? După ce principii îl călăuzești?

Ce mișto… după principiul Soarelui ne călăuzim, adică la 7 scularea, la 8 la liceu perpedes, la ora 16 scos frumușel copiluțu de la after-school, după-amiază tragem o repetiție violoncel-pian, mai râdem, mai glumim, facem o plimbărică cu Dada sau cu trota și gata ziua, culcare pe la 22-23. Suntem prinși, eu mai am privați canto după-masă. Nimic deosebit!

CITEȘTE ȘI: New obsession: Daya lansează videoclipul melodiei „Insomnia”

7. Cum a fost experiența „Vocea României”, 2015? A fost ceva care să se bată „cap în cap”, cu principiile tale de muzician?

Vocea a fost o experiență unică, a once-in-a-lifetime-experience! Trebuie trecut prin așa ceva, măcar o dată în viață! Este greu de descris, fiecare percepe altfel. Eu pot spune că la 33 de ani, am avut suficientă experiență, un sistem nervos stabil, multă răbdare, dorința de a face momente memorabile, tehnica vocală foarte bună, ca să pot ’’duce’’ un asemenea concurs. Producătorul te urmărea pas cu pas, trebuia să fii impecabil la fiecare repetiție, nu că azi mă doare gâtul, mâine va fi mai bine, nici vorbă… cine venea cu fițe la repetiție, era eliminat în următoarea etapă! La Vocea am trecut de 7 etape – 3 preselecții înainte de Blinduri, Blinduri, Duel, Live 1, Live 2. Am ieșit cu fruntea sus și cu inimă liniștită! Am avut de-a face cu profesioniști, jos pălăria PRO-TV, care s-a ocupat de toate aspectele, de la mâncare, transport, cazare, până la haine, machiaj, prietenie, tot! Band-ul iarăși, numai profesioniști, am lucrat minunat împreună. În momentul în care ești muzician cu experiență, muzica pur și simplu curge, limbajul comun există, așa că nimic nu poate sta în calea fericirii artistice! A fost excepțional la Vocea, numai gânduri, sentimente și cuvinte de laudă!

8. Cum vezi industria muzicală din România. Dacă ar fi să dai niște procente dintr-un total de 100%, cum le-ai distribui pentru următoarele: voce, imagine, melodii bune, marketing.

Ha?! Nu văd industria muzicală românească, pentru că ea nu există! Nu există în adevăratul sens al cuvântului! Sunt 2 case de producție muzicală, Cat Music și Global Records, care scot ce vor ele pe piață – avem și artiști mișto, cu idei faine, gen Irina Rimes, dar hmm… o piață reală nu există. Ce înseamnă o piață? Ce poți cumpăra când mergi la piață? Cartofi, morcovi, ceapă, căpșuni, mere, ardei, vinete, ciuperci, de toate, chiar și carne… Ei, la noi, pe piața muzicală ce auzi? Auzi jazz, rock, blues, country, hip-hop la radio? Nu! Auzi 2-3 chestii quasi trendy și gata! Foarte subțirel! Din păcate, eu, ca artist independent, mă autofinanțez, îmi scriu singură sau în colaborări alese de mine piesele, mă promovez singură și totuși mă mențin, lumea mă știe, mă recunoaște, mă cheamă la evenimente! Cat Music și Global Records mai nou semnează proiecte pe termen scurt, gata cu contractele de 5 ani, care te țineau sclav, acum dacă artistul aduce piesa, banii și motivația la sediu, are cât de cât șanse să fie promovat! Cu ce te ajută? Cu label-ul, atât! Implicarea vine tot din partea artistului! Câți artiști buni nu se pierd… tineri, frumoși, talentați, sexy… Mare bullshit toată industria asta, din păcate! În ceea ce privește procentele, pffff, habar nu am cum le-aș distribui! Pe bune, nu există în țara asta o rețetă sigură pentru succes, dar totuși mizez pe calitatea piesei muzicale, dincolo de imagine!

9. În 2017 ai participat la Eurovision România, pentru a 3-a oară, cu melodia „Mother”, pe care o ador. Cred că merită mai multă promovare. Cum ți s-a părut experiența Eurovision? Ai mai participa? Ce crezi că ne trebuie, pentru a aduce Eurovisionul în România?

Mulțumesc din suflet! Da, „MOTHER” este o piesă deosebită, este prima mea colaborare divină cu minunata Theea Miculescu, pe care o ador pur și simplu! Suntem foarte bune prietene, mă ajută pe multe paliere ale existenței mele, nu numai în plan artistic! Experiența Eurovision a fost mediocră, comparativ cu Vocea de exemplu, nu poți compara atmosfera comunistă din TVR cu occidentalismul din PRO, deci din start pornim de pe poziții inegale! Apoi atitudinea vis-a-vis de artisti… pffff, slăbuță… Artistul trebuie să se ocupe de idei, costume, lumini, concepție, să ceară ajutor de la TVR, să plătească tot ce concepe și să primească feedback parțial sau mai deloc… La ce aparatură este în TVR, de ultima generație, nu se face nimic, din păcate! Este extrem de trist! Vrei să faci ceva frumos, constructiv și mereu ești împins cumva, până îți scade entuziasmul, găsești o soluție de compromis, apoi îți vine să te spânzuri și gata, ești încă o victimă a minunatului sistem, care nu te va iubi și susține niciodată… Nu știu dacă aș mai participa… Cred că numai peste ani buni, când aș avea garanția unei normalități și a unei mentalități sănătoase. Ce are nevoie țara asta pentru a aduce Eurovisionul aici? În primul rând: infrastructură, locație, creiere destupate, comisii exclusiv din străinătate, piese bune și artiști compleți! Cam atât… deci never-ever nu pupă România, Eurovision, aici! M-aș cam foarte mira…

CITEȘTE ȘI: Holograf lansează „Pierd înălțimea din ochii tăi”

10. Cântai alături de The Fridays, un band de tineri talentați. Știu că aveați și o melodie în lucru, produsă de DeMoga Studios. Mai cânti alături de ei, se mai concretizează melodia?

Heeeeey, în sfârșit un om care nu mi-a uitat frumoșii băieți! Merci, dragule! Poi stai așa, că noi mai existăm, doar că băieții sunt studenți, împrăștiati prin țara…Piesa există, a fost masterizată în America și abia așteaptă să i se facă un videoclip! Doresc ceva mai special – clipul să fie jumătate realitate, jumătate desen-animat și pentru asta am vorbit cu talentatul creator al Ungurului Bulan, Szekely Szilard în persoană, care este câștigător a numeroase premii în America, atenție: pentru Pictura în ulei. Deci omul este o mină de aur, dar iarăși, prea puțină lume știe asta, pentru că adevăratele valori nu sunt promovate în țară! Eu îți mulțumesc din inimă că mă promovezi! Sper că eu și tu, să atragem atenția asupra mai multor valori autohtone! Uite, poate data viitoare scrii despre elevii mei talentați – violoniști și cântăreți, care au nenumărate premii, atât în țară, cât și afară. Dar să revenim: piesa mea cu The Fridays va fi lansată anul ăsta, ea se cheamă „Friday Night” și este produsă de DeMoga Studios. Până atunci am de scris lucrarea de Gradul I, care mă va ține închisă în casă 3-4 luni de zile…

11. Ai realizat un cover, alături de Damian Drăghici, după maneaua „De ce mă minți”. Melodia face parte de pe albumul “Naked Truth”, ce conține 13 piese post-manele, reinterpretate într-o manieră deosebită, cu un sound ce îmbină influențe dubstep, trap, jazz, dar și pop. Ce părere ai despre manele?

Este interesantă întrebarea și îți voi spune și de ce! Mai mereu când auzim această întrebare, răspunsul vine rapid și virulent, fără prea multe explicații: ori ’’Da, îmi plac!’’, ori ’’Fui, vai, nu ți-e rușine să mă întrebi așa ceva, le urăsc!’’ Corect? Ți s-a întâmplat, sunt convinsă! Dar vezi tu, lumea este incultă și superficială, din păcate! Exact cum a gândit Damian proiectul, l-a numit MCulture, adică Manele Culture – Cultura manelelor, pentru că într-adevăr manelele constituie o cultură, că ne place sau nu, exact cum este folclorul dintr-o anumită zonă, sau muzica clasică. Există lucrări de doctorat despre manele, Anton Pann a cules primele manele, pe care le-a numit amanele, deci există dovezi de demult despre existența acestei culturi, sau subculturi cum o numesc majoritatea. Nu stau să fac istoria manelelor, dar proiectul lui Damian a presupus o prealabilă căutare a celor mai populare manele, pentru a ne putea alege fiecare maneaua potrivită. Proiectul a fost îmbrățișat de mai mulți tineri artiști români: Olga Verbițchi, Ilinca Bacilă, Jazzy Jo, Andreea Vătavu, Sergiu Ferat, Edi Santha, Alex Mladin, Silviu Pașca, etc. În primul rând ideea ni s-a părut inedită! Am lucrat cu membri trupei lui Smiley, ei s-au ocupat de reorchestrarea pieselor, am avut lansarea pilot la TNB pe 5 februarie 2018, Cat Music s-a ocupat de promovare. Având în vedere că am ’’studiat’’ mai multe manele, până să mă opresc la ’’De ce mă minți?’’, am ajuns să descopăr lucruri frumoase, am ajuns să apreciez autenticitatea melismelor lui Salam, creativitatea lui Liviu Mititelu (Guță), anumite armonii faine și realitatea adesea crudă din spatele textelor! Nu pot pune degetul concret pe un ’’Da, îmi plac manelele!’’, sau un ’’Nu, nu îmi plac manelele!’’, atâta pot spune, că am descoperit o altă cultură, care poate doar să îmi îmbogățească cunoștințele. Mereu trebuie să extragem lucrurile bune din tot ce intră în contact cu noi!

12. De curând ai lansat o melodie cu un mesaj puternic și un videoclip emoționant, alături de ERU și Anakin. Povestește-mi, te rog, despre proiect. Cum a  luat naștere și cât timp ați lucrat la el?

’’CONȘTIINȚA’’ este un proiect de care lumea are nevoie, un proiect tăios, realist, pe care toți trebuie să îl audă, să îl rumege și să acționeze în consecință! După „MOTHER”, „Conștiința” este al doilea proiect în colaborare cu Theea Miculescu, ideea muzicală existând de prin 2016-2017, dar care s-a conturat doar la începutul acestui an… acum i-a venit rândul! Se lucrează mult la o piesă: ideea, linia muzicală, textul, producția și orchestrația, videoclipul, actorii, hainele, locațiile, recuzită, totul trebuie planificat din timp, se consumă multă energie! Am lucrat cu o echipă de profesioniști: Theea linie și text, Alex Luft producția muzicală, ERU filmat, editat, montat, eu m-am ocupat de refrenul piesei și de solo-ul de vioară-violoncel, am adunat oamenii frumoși în clip, am vorbit pentru locații, am rezolvat hainele, Anakin în rolul „Conștiinței” a mai câștigat experiența și încă un clip bun în palmares. Concret s-a lucrat din noiembrie 2018 până în februarie 2019, deci 3 luni cu aproximație.

CITEȘTE ȘI: Andrei Leonte ne spune că, „Avem monștri aici”

13. Ce planuri de viitor ai? Te gândești să îți încerci norocul și pe piața internațională?

Eterna întrebare… Normal că sunt mereu proiecte în plan sau în desfășurare, altfel ne-am desființa singuri cu bună-știință și vorba aia, dacă nu te ajuți tu pe tine, atunci cine să te ajute? Știi și tu foarte bine cum merge țara asta, din păcate, dar de bine de rău, mergem înainte, cu motoarele turate! Având în vedere că internetul este mare, orice piesă poate ajunge acum la urechile tuturor, dar ca să fii consacrat pe piața internațională trebuie logistică serioasă, management, PR, oameni care să se ocupe de imaginea ta ca produs muzical până la urmă, că asta suntem, niște produse! Mă gândesc să știi, sunt în discuții cu cineva din America, atât pe plan muzical, cât și pe plan de grafică-desene animate sau ca voci pentru desene animate, atât pentru mine, cât și pentru Anakin. Deocamdată trimitem materiale, pentru că avem ce arata, dar ni s-a sugerat în principiu, un show TV pentru a pătrunde mai repede în conștiința americanilor și pentru a putea să ne clădim mai ușor o carieră acolo. Deci, nu se știe, dacă pe viitor, nu o să ne vezi la America’s Got Talent, sau la X Factor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here